Daca deschizi la nimereala televizorul si daca, in afara de momentele cand esti prea plictisit si sa spunem ca n-ai incotro si daca chiar mai reusesti sa te uiti la ce-ti arata ei acolo inseamna ca ai ceva curaj sau poate, din ce in ce mai rar, norocul de a vedea o emisiune care chiar merita o anume parte din timpul tau.

Intr-o seara fara somn mai treaca-mearga. Dar ALTFEL?

 

Navigatul asta intre zecile de tocsouri “in direct”, reclame la detergenti, emisiuni cu si despre mancare sau spoturi cu privatizari de fabrici nerentabile, ori slalomul super-urias printer cele mai proaspete stiri despre cel putin 99% din crimele si violurile ultimelor 24 de ore (pentru care cu un zambet nonsalant crainicii sau trimisii speciali la fata locului par a-si cere scuze ca nu ni le-au putut inca transmite in direct) toate te pot trimite dintr-un vis frumos (pe care-l puteai avea daca nu deschideai televizorul) … intr-un iremediabil cosmar (ca pedeapsa pentru ca ai facut-o) .

 

Si totul pare, la prima vedere (una asa, de departe, ca de-aia se si cheama tele-vizor) o completa babilonie. Ori noi stim ca babilonie vine de la o incurcatura, cand, Dumnezeu, suparat pe oameni le-a amestecat graiurile de nu s-au mai putut intelege deloc intre ei.

 

Dar, stiati ca… babilonia mai poate insemna si altceva?

 

Odata vreme, in “illo tempore” cum s-ar zice, orientalii de odinioara pretindeau ca orasele lor erau construite chiar in Centrul Lumii, iar Babilonul ar fi fost de fapt o “Bab-ilani” , o poarta a zeilor” pe unde acestia (desigur, cand nu erau retinuti de alte treburi mai importante) coborau pe pamant. Ehei, ce timpuri…

Dar nu va intristati prea tare caci iata, chiar si astazi zeul tocsou, zeul publicitate, zeul stirilor cu violuri, cel al telenovelelor cu sapte mii de episoade si cel al filmelor (educative, de preferinta americane) cu explozii si judecatori incoruptibili raspund prezent la apel si sunt pururi printre noi, organizandu-ne viata, dirijandu-ne discret (non) existenta de pe-o zi pe alta, mai batandu-ne cu palma pe umar sau trecandu-ne gingas mana prin par cand le cerem de mancare sau, Doamne-fereste, o gura de aer de-adevaratelea.

 

Intre timp tu, stai linistit pentru ca, parafrazand un binecunoscut refren publicitar, Babilomania “vegheaza pentru tine”.

 

Babilomania, adica Babilonul lor, al celor care stiu din instinct despre mania noastra de a comunica cu zeii, veche si incurabila de cand lumea.

Pe curand.

Ştefan Ionescu