Cat de preocupati sunt producatorii de imaginea propusa de standurile lor la targuri si expozitii? Nu prea sunt. Nu au bani pentru amenajarea acelor spatii? Nu prea cred. Si, daca nu au, mai bine nu expun.  Au proasta inspiratie de a lucra cu oameni lipsti de gust estetic? In mare parte, da. Au balcanicul orgoliu de face de capul lor tot? Da, din nou.

 

Recent incheiata editie din acest an a targului IndAGRA este unul dintre cele mai bune exemple de oferit cand este vorba despre grija marcilor pentru imaginea lor. Asa cum e lesne de presupus, marea masa a expozantilor s-a tolanit pe perna kitchului, minuscul sau monstruos, ori pe salteaua gardului ascunzator al leopardului. Pentru ca ar fi o pierdere de timp sa aratam multele catastrofe, ne vom opri la reusite, mai mari sau mai mici.

 

Standul IPPU (producator de etichete autoadezive):

Parca venit dintr-un “alt film”, e un exemplu (unic la IndAgra!) de tratare creativa a unei re-prezentari de marca printre alte marci. Atmosfera de muzeu contemporan, cu promoterite elegante, incadrate perfect in culoarea, lumina, sugestia si mecanica generala. Bravo! (In mod normal, dupa ce reprezentantii altor marci cu standuri la IndAgra au vazut amenajarea celor de la IPPU, multi dintre ei ar fi trebuit sa isi stranga posterele lipite pe panouri si etajerele de plastic si sa plece acasa.)

 

Standul ALDIS:

Impresionant, cu etaj, grija pentru detalii dar si pentru imaginea de ansamblu. Urban-contemporan, cu un aer hi-tech care se potrivea foarte bine, in mod paradoxal, cu produsele companiei. In timp ce, mai toti producatorii de mezeluri se inghesuie pe teritoriul traditiei rurale, standul Aldis vorbea unui consumator al anului 2004. Promoteritele de mare exceptie, multe cunoscute din spoturile TV, alaturi de clownii de la Teatrul Libelula, au construit un vizual solid, comunicand o personalitate solida marcii respective. Pariu intersant si castigat.

 

Standul UNIREA:

Creativitatea din spotul TV este continuata si la targ. Aici te trezeai brusc in fata ochilor cu o scena din clipul comercial. Nu am resusit sa prindem noi in cadru, insa in mijlocul standului, se afla de obicei un om imbracat in salopeta cu un picamer in mana – exact ca in spot. Totul pe un perimetru foarte mic. Cool!

 

Standul ALEXANDRION:

Ansamblul bun, excelenta coordonarea a luminii si a culorii. Atmosfera potrivita cu imaginea comunicata pana acum de marca. Perimetrul mare a fost inteligent exploatat prin folosirea unor imagini de profunzime in fundal.

 

Standul ANGST:

Zeppelinul “facea toti banii”, atragator de mare atentie. Pacat ca era cam in colt, in mare competitie cu celelalte.

 

Standul CORDIER:

Desi de mici dimensiuni, a fost folosit cu maxima eficienta, catre o finalitate estetica simpla si eleganta.

 

Standul FORNETTI:

Atent studiat fiecare detaliu. Papusile-bucatari din fotografie, care chiar se miscau, reuseau sa inspire o dinamica simpatica acelui spatiu deloc mare.

 

Standul JIDVEI:

Printre putinii carora le-a reusit destul de bine efortul de a aduce traditia in contemporaneitate. Totul a fost jucat din pastrarea spatiului aerist din fata “pivnitei” si a culorilor relaxant armonizate. Este al doilea loc in care paharele jucau, aparent fara intentie, un rol reusit secundar. Cu un mic efort, poate la anu’ o sa fie si mai bine.

 

 

Standul PRINCIPAL:

Ingenioasa ideea gardului de lemn care sa acopere obisnuitele vitrine pline de produse. Cand multi au folosit lemn lustruit si vopsit cu cele mai noi tehnologii, constructia celor de la Principal era din lemn natural. Daca ascundeau sursa de lumina de la vitrine, iar interiorul standului se armoniza si mai mult cu intregul concept arhitectural, poate ca ar fi avut sansa sa fie un loc si mai intersant.