După un weekend de pomină, în care am discutat cu buna vrajitoare roz despre toate cele ilegale, imorale, morale şi haioase din Publicitaria contemporană, vrajitoarea a început o savuroasă povestire despre tipologia clientului. M-am apucat şi am luat notiţe. Rezumatul lor se află consemnat aici. Publicarea lor va continua în zilele următoare.

 

CLIENTOSUL (fem. CLIENTOASA)

 

Aspectele socio-profesionale

           

Clientosul este maximum “posesor de coaie” şi este o specie rarisimă. Dă sau nu cu pumnul în masă – la propriu. Sigur pe el, îşi asumă responsabilităţi şi ştie să piardă sau să îi convingă pe ceilalţi să piarda pe mana lui. Poate fi exagerat de ironic, tacut-superior sau vulgar şi neam prost (mai ales dupa ce familiarizeaza cu partenerii de discutie). Nuantza pur aristocratica a speciei este aproape inexistenta pe teritoriul explorat.

 

Domină meetingurile indiferent de pozitia scaunului la masă. Stie istoria competitorilor în detaliu şi are intuitii şi viziuni ample şi de substanta asupra evolutiei pietei. La meetinguri începe prin a adresa mulţumiri participanţilor că au venit şi sfârşeşte pe acelaşi ton cu mulţumiri pentru atenţia acordată, de cele mai multe ori prin fraze memorate instinctiv de-a lungul zecilor de astfel de întâlniri. Îşi aranjează cravata la început, înainte de a se ridica în faţa mesei înconjurată de parteneri. Varianta feminină îşi netezeşte discret fusta pe sub masă înainte de a se ridica pentru speech. Îi stă bine în orice ţoală: clasică sau nonconformistă. Vorbeşte rar şi sacadat dintr-un sentiment de superioritate şi de siguranţă. Acelaşi sentiment este şi sursa capacităţii deloc paradoxale de a ierta greşelile ce se pot corecta fără mari pierderi.

 

Pierderea cumpătului în situaţii de criză, chiar dacă rară, este percepută de către ambele subspecii ca pe o mare slăbiciune, ceea ce le determină să caute un confident – dar numai pentru aceste cazuri. Clientosul nu cere sfaturi, vrea doar să fie ascultat. Se simte stăpânul timpului, pentru că este stăpânul termenelor de predare.

 

Are un deosebit nedeclarat respect pentru cei mai tari decat el, chiar dacă pe unii i-ar juca în picioare oricând.

 

Pentru că are timp puţin la dispoziţie să cunoască personalitatea oamenilor, cade destul de uşor pradă looserilor şi semidocţilor, care deţin arta spoielii, a prefăcătoriei. Rateul lui vine din dorinţa de a paria pe nou. Provocarea e “iubirea” lui declarată. Şi totuşi, cel mai rău îl enervează semidocţii care acţionează în domeniul lui de activitate, deşi e convins că uscăturile vin în acelaşi pachet cu florile. Semidoctul, care, trădându-se vrea să se remarce, devine destul de des victima Clientosului. Semidoctul – deci impertinent şi incompetent – este concediat sau retrogradat de acesta fără remuşcări şi fără ranchiună. Slăbiciunea de a se lansa în preajma falşilor meseriaşi îl costă imaginea şi, mai devreme sau mai tarziu, realizează greşeala făcută, scăpând de balastul “meseriaşilor”.

 

Aspectele sexuale

 

Dacă la majoritatea bărbaţilor funcţia de conducere îi înfrumuseţează, femeile sunt predispuse la imbătrânire prematură şi enervare zilnicâ, chiar dacă bine ascunsă. În concluzie, greu acceptă la locul ei de muncă femei frumoase, curtabile şi care să fie – culmea! – şi apreciate profesional. Invidia şi gelozia marchează şi bărbătul şi femeia din această specie faţă de vedetele mass-media. El visează să aiba un blowjob cu tânăra vedetă, iar ea un cunilingus cu tânărul cântareţ sexy care bâjbâie corect 3 cuvinte. Îşi alege cu mare grijă victimele sexuale, pentru că e extrem de pretenţios. Pericolul îl paşte din zona superficialului frumos, ascuns sub masca înaltelor preocupări profesionale, pentru că se simte atras de oamenii inteligenti şi talentati, însă e vulnerabil la fizicul bine construit. Începe mereu din poziţia misionarului şi sfârşeşte prin, solicitând explicit sau nu, perversiuni mai mici sau mai mari.

 

Masturbarea, odată ajuns în funcţie importantă, îi e tot mai straină, dar este convins de eficienţa acestui “tratament” în cazul colegilor sau partenerilor prea stresaţi la locul de muncă şi care nu ajung să întreţină relatii sexuale eliberatoare de energie, deci reuşite. Femeia tinde să se masculinizeze în atitudini (conduce maşini de teren, se îmbracă sportiv, poarta cravata, fumeaza ţigări tari şi bea tării, râde zgomotos în public şi îi place să conducă discuţii chiar dacă nu se simte atrasă de subiect). De aceea, femeia trăieşte dramă egalităţii în drepturi cu bărbaţii şi a inegalităţii ei faţă de celelalte femei care, în schimb, îşi afişează şi îşi asumă propria sexualitate. De aici şi accesele de gelozie gratuită şi exploziva. Instincul ei sexual dispare sau este reprimat. Masturbarea i se pare fără sens, iar actul sexual in sine o pierdere de timp în defavoarea construirii propriei imagini, prin întâlniri de business, unde încearcă mici aluzii sexuale finalizate cu mare success in penibil.

 

A consemnat Liviu Druga, Redactor Sef