Inainte te busea rasul cand auzeai asta, pana de curand te trosnea plansul, acum nu mai patesti nimic. Propozitia in cauza nu iti mai transmite nimic. (Pe mine ma distreaza inca!)

 

Mai toate cercetarile efectuate asupra consumatorului roman il scot pe acesta handicapatul nepereche in descifrarea mesajelor publicitare. O singura persoana din focus grup daca zice ca nu a inteles aspectul “X”, departamentul de marketing se retrage bantuit de aprige ganduri negre in birou si se pune pe o sedinta furtunoasa, la capatul carei ajunge la concluzia luata chiar de la inceput: nu ne permitem sa riscam. Aici, marketingul nu e nici pe departe tampit. “Cascavalul” plin de “$ubstante nutritive”, masinuta de serviciu si calatoriile peste hotare in interes de analiza a repozitionarii pe piata autohtona nu merita un risc, ce naiba!

 

Intr-un final, dupa o aparenta si penibila strofocare, clientul, prin departamentul sau de marketing, expediaza brieful la agentia de publicitate. Rare cazurile cand agentia, in calitate de consultant, e luata in seama, si atunci cand se intampla, aceasta are ghinionul sa isi trimita un om care nu cracneste in fata clientului. Dupa primirea briefului, lucrurile se complica si mai mult. Pe de o parte, departamentul de Creatie trage catre abordari cat mai inedite, sa il scoata pe spectator/consumator din adanca-i letargie si lehamite in fata publicitatii romanesti. Pe de alta parte, rasare mereu, cu inepuizabila forta, opozitia persoanelor de la Client Service (“accountilor”, altfel nume deloc peiorativ, cum ar parea). Client Service-ul doar in cazurile fericite si rarissime pune umarul sa ridice masina grea in care Clientul, prea plin de sine, s-a trantit cu toate prejudecatile si fricile lui profesionale. 

 

Lupta asta din interiorul agentiei e spectaculoasa. Unii, pentru respectarea briefului. Altii, pentru ignorarea lui… macar partiala. Orgoliile din ambele tabere (las Media, Productia, patronii si managerii agentiei in afara discutiei, ca sa nu ne incurcam si mai tare) provoaca erori sufocante pentru spectator/consumator-ul roman. Daca in agentie se afla la putere Client Service-ul, reclama e reflectarea intocmai a ordinelor venite din imparatia Clientului, adica un plictis audio-vizual de mare arta, care ii mai arata inca o data romanului cum e luat de tampit. Daca in agentie, departamentul de creatie comanda, creativii pleaca la Client cu propuneri aberante, dar, in viziunea lor, “de festival”. Buni de gura si bataioasi, creativii conving clientul ca lucrarea lor “off brief” e vizionara, ca va schimba lumea si ca produsul pus la bataie va fi devorat inca de la iesirea din fabrica. Evident ca visele lor nu se confirma, ci ii ridica romanului alte dileme existential-publicitare: “Ba, eu nu-nteleg. Chiar oi fi eu singurul tampit?”.

 

Tampit o data de Creatie, Clientul se va ascunde de acum de toate manifestarile ulterioare ale creativitatii agentiei. Ratarea creativilor va fi speculata din plin si de accounti, care vor tine in continuare cu dintii ascutiti de litera briefului dat de client.

 

Teama de riscuri, indolenta, comoditatea, orgoliul nejustificat, slabiciunea speculata, neincrederea in celalalt sunt punctele de rezistenta ale unui sistem care il tampeste pe romanul consumator activ sau potential de pe urma publicitatii. Si pentru ca toate astea se traduc prin relatii interumane, incercati sa aflati care este atmosfera din echipa realizatoare de exemplu a unei campanii care v-a placut, pe care ati inteles-o si in care v-ati simtit respectat. Veti descoperi, deloc surprinzator zic eu, ca acolo exista o buna intelegere intre ei, concesii si critici constructive, spirit de gasca, delicatetea limbajului, iar toate acestea au determinat succesul. (Vezi rolul important si zbaterea pentru construirea spiritului de echipa - “team building”).

 

Nu cred in ipoteza care spune ca atat clientul cat si agentia vor un consumator tampit, ca asa e complotul, ca asa se trag sforile, pentru ca bietul individ sa cumpere in transa cat mai mult (si mai scump, daca tot da banii!). Dincolo de granitele noastre, consumatorul nu prea mai e luat de tampit, ci e tratat cu respect. Afara, publicitari si marketeri destupati pariaza pe inteligenta si pe puterea constienta de alegere a consumatorului. La noi, din ce se vede, mai toate pariurile suna a “sa vedem care il face pe tampitul asta de consumator si mai tampit”.

 

Acum, toata chestia e sa ii determinam pe cat mai multi sa piarda pariul si sa isi schimbe parerea.