Castingul, mon amour!
Nu stiu cum sa face ca tot mai multe reclame TV romanesti se remarca printr-un casting reusit. Pentru mine unul asta inseamna ca, oricat de comentabila sau total ratata ar fi ideea, tot imi mai ramane sa ma destind in fata chipurilor si jocului personajelor din spoturile tv.

UNIREA si RACHIUL APRIG DE CALNAU, ORANGE (“choose”), DERO sunt cateva dintre cele care mustesc o data de talentul celor insarcinati cu recrutarea persoanelor filmate si a doua oara de talentul celor astfel recrutati.

 

Spoturile la UNIREA confirma din nou si, pe structura unor replici intrate deja in discursul colectiv al momentului, ofera un regal al interpretarii actoricesti. Multi romani stiu replicile si imita jocul protagonistilor, va rog insa sa acordati atentie, daca nu ati facu-o deja, asistentei medicale care iese din camera aruncandu-si un ochi de “vultur” asupra celor care parca isi anunta iminenta fapta neregulamentara si imanenta ei cu temperamentul lor nonconformist si jugubat.

 

RACHIUL DE CALNAU SI APRIG e, pana sa ajungem la mentionarea castingului, o provocare demna de o analiza mai profunda, prin nume, aruncata unui target impartit, asa cum l-am perceput eu, intre sateanul doritor de oras si oraseanul cu radacini si melancolii rurale nedeclarate, in ambele cazuri, cu venituri mici si medii. Filmuletul rachiului e pozitiv-devastator la capitolul alegere a eroilor: barbati bine construiti fiziceste, cu o mimica de maxima eficienta, alaturi de cele 3 adolescente, dintre care “aleasa” are un gest impresionant prin naturaletea sa si atat de intalnit pe ulitele satului modern romanesc. Numai cine a belit ochii la reactiile rurale in fata noilor veniti si simpatizati poate intelege felul reusit prin care este surprinsa senzatia de intimidare a fetei intoarsa spre amicele ei ca sa scape de privirea invitanta a “laudarosului” din masina. Ce sa mai zic de contrastul dintre trasaturile aprige de pe fata fierarului si delicatetea cu care acesta alege modelul – sirena?

 

Hai sa ne imaginam spotul ORANGE (“choose”), cel cu optiunile, fara o protagonista mutiplu fatetata actoriceste si fara prezenta colorata si solida din final a celor doi tineri: rebelul punkist si linistitul cool din marile orase. In aceasta ipoteza, produsul final ar fi fost plictisitor, poate chiar confuz la nivel de perceptie video, asa cum, din pacate, reuseste sa fie clipul in alb al competitiei, “extraoptionalul”. DERO, ca abordare creativa, a zdruncinat convingerile multora in materie de advertising. “Ce mai e si asta?, Bai sa fie!, A-nebunit publicitarul roman!. Nu am aflat inca in ce masura creatia e romaneasca sau nu, insa nu am cum sa nu ma bucur cand apare un spot care il pune pe telespectatorul roman de publicitate cu botul pe labele propriei prejudecati.

 

Despre nevoia de a stropi fata obosit-adormita a consumatorului-telespectatorului roman sper sa mai vorbim. Acum vreau sa remarc jocul si incadrarea perfecta in cele doua tipuri de target atacate de DERO. In masina, recunosti usor cuplul casatorit de ani de zile care se cunosc bine si a carui dinamica de viata, dupa atata amar de vreme, este asigurata de acceptarea amiabila a controversei. Simpatici si plauzibili, devin emblematici pentru clasa lor sociala si de varsta. Eroii citadinii din celalalt spot, obsedati de albul spatios, chiar daca nu reusesc la fel de bine precum colegii lor sa dea substanta interpretarii (as cam da vina pe text), il au pe bunicul pierdut care, chiar si asa pe fuga, reusesc sa construiasca filmului o stare artistica plina si un mesaj comercial coerent.

 

Seria poate continua cu PASSION, JOE, JACOBS AROMA, KOBER, CONNEX (cu jumatatea de ecran), BONUX (aduceti-i Magdei Catone hotii inapoi!), BEKO, URSUS, ZAPP ME, GOLDEN BRAU si BERGENBIER.

 

De cealalta parte a baricadei, rataciti in  “Marea Neizbutitelor”, inoata TEX, MATIZ (Uau, asta da abordare anacronica!), ALUNELE NUTLINE, SAVANA, CAPITAL, ULTRAPRO COMPUTERS, ALTEX (excursii in Portugalia) si altele.

           

Liviu Druga