Incepand de azi Piaza Grande din Locarno va gazdui cea de-a 57-a editie a Festivalului International al Filmului de la Locarno.
Traditia si renumele celebrului “Pardo”, mascota si marele trofeu al festivalului, au fost pastrate de-a lungul timpului de directorii evenimentului de la Freddy Buache la Moritz de Hadeln, de la David Streiff la Marco Müller. Acelasi nonconformism in prezentare si gandire, promovarea noului si cateodata a excentricului, toate isi gasesc loc pe scena din Piaza Grande.
Festivalul de la Locarno se afla la loc de cinste, alaturi de cele mai titrate festivaluri europene de film – Cannes, Venetia si Berlin – atat datorita logevitatii cat si a prestigiului profesional al participantilor.
Dealtfel, Locarno este de aceeasi varsta cu Cannes-ul. Desigur, nu longevitatea dicteaza si valoarea unei editii, ci mai degraba oferta. Asadar, o data cu startul acestor festivaluri, incepe si suspansul pentru toti profesionistii filmului, fie ei in competitie sau in afara acesteia. Emotia pune stapanire si pe critici, caci nimeni nu poate sti daca vor fi intalniri senzationale, lansari surprinzatoare, descoperiri de noi talente sau recomfirmarea celor vechi, si tot asa pana la final cand o data cu anuntarea palmaresului suspansul se stinge lasand loc divergentelor de opinie adesea stimultoare.
Inainte de ridicarea cortinei poti avea cateva indicii orientative judecand dupa componenta Juriului si tarile reprezentate. Juriul se compune dintr-un operator de imagine elvetian, patru regizori din Pakistan, Germania, Franta si Hong Kong.
La masa tratativelor vor fi si un producator italian, un critic britanic. O diversitate ce va putea oferi discutiilor un orizont foarte larg. Pe langa filmele din competitia oficiala vor fi proiectate si cele selectionate special pentru marele public, in aer liber, in Piazza Grande, care ofera 10.000 de locuri.