Post scriptum
Ma intreaba seful din cand in cand: “ti-ai completat time-sheet-ul?” “Bineinteles”, ii raspund mereu, fara sa clipesc. “Si ce-ai facut in ultimele doua luni?”, insista el. “Am scris la Cappy…”, zic, invariabil, cu nadejdea ca-l gadil placut la urechi. Si chiar asa sta treaba: am scris scenariile pentru momentul sponsorului (Cappy) la emisiunea lui Teo. Ce-am mai facut?
De doua ori pe saptamana am ales nelipsitele portocale din fructiera din fata Nicoletei, Cristi – soferul nostru ma astepta fix la 15:50 sa mergem la Buftea sa filmam, ajungeam la studio pe la 16:30, ma vedeam cu Andreea – producatoarea lui Teo – dadeam ziua buna la regizor si cameramani si, cam pe la 16:45, isi faceau intrarea in platou gazdele noastre: Teo, Tanta si Nicoleta. Pana sunetistii le montau lavalierele, ne intrebam de sanatate si mai glumeam si noi.
Dupa aceea, insa, mai aveam cam 10 minute in care trebuia filmat momentul Cappy (care nu trebuia sa se intinda peste un minut si jumatate). Cateodata aveam emotii – mai ales cand aveam in scenariu informatii pe care pana si Tanta (careia ii zic acum “saru’mana” si multam pentru spectaculoasa-i memorie) le putea incurca.
Dar n-a facut-o niciodata. Mai mult, a punctat asa de ingenios tot ce era de transmis in fiecare episod (ca fiecare moment Cappy a avut un schepsis, o tema in care comunicam din valorile sucului), incat rezultatul a depasit cu mult obiectivele scenariului. Teo, la fel, a facut combinatia ideala: a bagat, cum numai ea stie, sare si piper in toata povestea, incat momentul sponsorului a devenit un adevarat Cappy-show.
Rezultatul? Treaba facuta cu multa placere, clientul multumit, iar privitorul (sper) - lamurit si amuzat in acelasi timp. Cat despre mine, tot asa. La Image Promotion unde seful ma mai intreaba din cand in cand de time-sheet.