A fost odata o vara cand multe intamplari au stat sub semnul straniului si al coincidentei. Relaxati-va si, cu tigarile aprinse sau nu, lasati-va ochii frumosi sa zburde pe monitorul computerului.

 

Primul lui contact cu o agentie de publicitate a fost scurt: “Nu prea avem la ce sa te folosim acum. Daca apare ceva, te sunam”. Baiatul nu s-a intristat si nici nu s-a incruntat foarte tare. A mers la alta agentie, la recomandarea aceleiasi persoane (care nu a stiut niciodata ce urma sa faca “recomandatul” ei). De data asta – succes! Omul intra si, dupa cateva saptamani, invata cam ce era important in departamentul lui, devenind om de baza in acea agentie de publicitate.

 

Putin mai tarziu, intamplator, se intalneste cu patronul care il respinsese prima data. Eroul nostru i se lauda, omeneste, cu noul lui job. Patronul, om glumet din fire, ii zice ca poate ii trimite si lui niste date despre contractele pe care firma viitorului spion le avea in desfasurare. Novicele, nu stie prea multe si, fiindca vrea sa faca dovada faptului ca munceste chiar unde a zis, ii trimite. Patronul ii multumeste pe email si, la o saptamana dupa eveniment, ii daruieste intr-un plic 200 USD.

 

Novicele devine profesionist si scoate din firma la care lucra tot ce se putea vinde la agentia concurenta.In 2 luni, castiga din spionaj 1000-1200 USD/luna, la care se mai adauga si salariul lui micut.

 

Agentia care “cumpara” era medie, cea care “vindea” (fara sa stie) era maricica. La 8 ani dupa acel schimb de informatii, spionul imi spunea ca si-a dat seama cum a participat la cresterea celei care cumpara. Din fericire, vanzatorul a ramas la fel de mare pe piata. Eroul nu se lauda cu ce a facut, vorbeste foarte putin despre asta si mereu cu ochii in pamant. Isi dadea seama ca nu era deloc corect ce facea, dar tentatia banului era mare.

La interval scurt pleaca din tara si ajunge tot la o agentie de publicitate. Vrea sa uite de veniturile lui ilicite din “meseria” de spion publicitar, dar se pare ca lumea asta a publicitatii e mica. Prea mica…

 

La 4 zile dupa ce este acceptat in agentia respectiva este convocat de seful cel mare si este instiintat ca trebuie sa paraseasca agentia in acea zi. Si asta, pentru ca un angajat al agentiei a primit un email prin care era informat in legatura cu activitatea personajului nostru ca vanzator de informatii.

 

Omul pleaca, fara resentimente, din agentie si chiar din tara respectiva. Dupa inca un an, ajunge la studii intr-una din tarile puternic industrializate si “publicizate”, dupa ce arde gazul prin tara lui de origine. Tara cea puternic industrializata este si cea a multiplelor posibilitati si a sanselor, cum bine se stie. In anul 2 de studii, fostul spion primeste o oferta frumoasa: sa puna bazele unei firme in tara lui natala. La 2 zile dupa aceasta oferta, fostul spion imi trimite un email si ma intreaba ce sa faca.

I-am dat un sfat omenesc-prietenesc.

 

Printre randurile emailului foarte scurt am citit teama omului si analiza obiectiva a specialistului. Printre randurile acestei povesti cititi ce doriti pentru ca, fara alte comentarii, am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa…

 Liviu Druga