Ce este mai important cariera sau familia? Este o întrebare pe care cu siguranţa mulţi dintre noi şi-au pus-o şi nu o singura data. ai cariera şi familia, ar fi un prim raspuns, dar în viaţa suntem intotdeauna puşi în situaţia de a alege între mai multe alternative şi implicit sa luam decizii. ai în cele mai simple activitaţi pe care le desfaşuram ne confruntam cu acest proces, iar evoluţia continua a lumii în care traim ne face cunoscute din ce în ce mai multe alternative, îngreunându-ne procesul decizional.

 

De cele mai multe ori alegem ca prioritatea nr.1 în viaţa sa fie cariera şi mai apoi, când suntem suficient de împliniţi, maturi, siguri pe ceea ce am realizat, schimbam prioritaţile şi începem sa ne dorim cu adevarat o familie, începem sa ne dorim sa ne dedicam aproape în totalitate familiei sau vom încerca sa o facem parte a carierei noastre, vom încerca sa o facem sa ne aduca anumite foloase în construcţia unei imagini favorabile noua la nivelul organizaţiei şi prin aceasta o imagine favorabila companiei pe care o reprezentam.

 

În construcţia imaginii organizaţiei din care facem parte nu trebuie sa pierdem din vedere niciodata imaginea de ansamblu, iar în aceasta putem sa includem fara doar şi poate familia angajatului. În înceracarea de promovare a imaginii unei organizaţii, indivizii membrii trebuie sa nu uite niciodata sa priveasca dincolo de ceea ce inseamna efectuarea propriilor sarcini şi sa depuna un efort în a înţelege cum funcţioneaza întreaga firma. De asemenea, imaginea unei companii nu se poate crea sau schimba fara a fi cunoscute trecutul, prezentul şi viitorul acesteia. O metafora a acestui proces poate fi şi aceea ca trecutul este temelia pe care construieşti, viitorul este planul pentru dezvoltare şi prezentul este munca pe care o depui acum. Iata exemplul unui tânar manager american care a fost ajutat de bunica sa, cu care locuia, sa conştientizeze motivele pentru care ideile lui nu erau primite cu entuziasm.

 

Norman S. a fost angajat ca noul manager al unui centru de întruniri publice dintr-un mare oraş din sud-vestul SUA. Norman era tânar şi încrezator în puterile sale, poate chiar un pic prea încrezator. El nu prea a avut mult timp între sfârşitul vechii slujbe şi începutul celei noi, dar s-a gândit ca îşi va putea motiva noua echipa prin prezentarea mareţului sau plan pentru revitalizarea centrului de întruniri şi pentru extinderea sferei de acţiune - o preocupare exclusiva în viitor.

 

Norman a fost dezamagit ca planul sau n-a fost întâmpinat cu un entuziasm nemaipomenit, ci doar aprobat în mod politicos. Cu toate acestea, el era hotarât şi a continuat aplicarea planului. A întâmpinat puţina rezistenţa din partea personalului, dar a simţit un fel de şovaire invidioasa, la care a ridicat din umeri cu nepasare. A întâmpinat greutaţi din partea oficialitaţilor locale, din partea membrilor camerei de comerţ şi din partea câtorva autoritaţi importante. Sentimentul sau, ca ceva nu e în ordine a devenit mai puternic. Nefiind tipul de om care sa-şi plânga de mila, rareori lasa pe vreun membru al echipei sa-l vada într-o stare depresiva.

 

Într-o zi, a fost surprins într-o astfel de stare de catre bunica sa, o persoana inflexibila şi având experienţa vieţii. Era o bunica severa, dar iubitoare. Acesta i s-a destainuit, iar bunica i-a povestit despre problemele pe care le-a avut la locul de munca cu un şef, care nu dadea doi bani pe felul în care oamenii se descurcau acolo, pe problemele lor şi avea necazuri. Nu îi pasa de ceea ce gândeau, sau de cum mergeau lucrurile în acel oraş şi trebuia sa plateasca pentru asta prin modul în care îl tratau oamenii cu care lucra. Sigur, trebuia sa aiba idei şi sa fie un lider, dar ar fi trebuit sa se informeze mai întâi despre ei, despre cum lucrau şi care erau ideile lor despre viitor. "Tu eşti un om bun care poate corecta aceste greşeli", I-a spus bunica, "aşa ca, mişca-ţi fundul de pe scaun şi fa-o!". Avea dreptate. El n-a mai putut zice nimic.

 

În orice stadiu al dezvoltarii familia poate afecta performanţa individului la locul de munca. Pentru barbaţi o viaţa de familie stabila este deobicei considerata un beneficiu major la nivelul locului de munca. De altfel, familia poate fi mai mult sau mai puţin încorporata în munca pe care individul o desfaşoara în funcţie de modul în care, de exemplu, soţia va fi dispusa sa organizeze mese festive la care sa participe colegii de afaceri ai soţului, sau sa participe la acţiuni de voluntariat care ar putea aduce beneficii companiei prin imaginea acesteia.

 

Unele companii, în special cele cu o imagine asupra angajaţilor ca aceea a unei familii mari şi fericite, le pot solicita angajaţilor ca la petrecerile de sarbatori sa participe alaturi de familie.

 

Angajaţii pot vedea familiile femeilor ca un punct slab în ceea ce priveşte dezvoltarea unei cariere de succes, pentru ca de cele mai multe ori femeile trebuie sa se ocupe de creşterea unuia sau a mai multor copii, iar femeia sa nu mai fie centrata pe sarcinile de serviciu pentru ca, copilul ar putea fi bolnav, sau pur şi simplu distragerea atenţiei poate fi reprezentata de grija pe care aceasta o manifesta fata de cei mici. Companiile nu se aşteapta ca în cazul unei femei de afaceri soţul sa fie dispus sa organizeze, de exemplu, mese festive sau sa participe la evenimente sociale de aceea pentru soţie este cu atât mai puţin placut sa fie încurajata în desfaşurarea unor activitaţi sociale cu colegii de serviciu.

 

Totuşi acesta ar putea avea un avantaj pentru femeia cu cariera pentru ca poate pastra o discreţie mai mare în ceea ce priveşte viaţa ei de familie şi îşi poate petrece mai mult timp cu cei de acasa. Dezavantajul este ca femeia de afaceri poate parea în acest fel mai puţin serioasa în ceea ce priveşte sarcinile de serviciu sau mai grav mai puţin importanta pentru companie. O cercetare sintetizeza modul în care managerii vad problema barbaţilor şi a femeilor cu familie la locul de munca, astfel, spun ei, un barbat aduce la serviciu, în mod simbolic, doi oameni, iar o femeie este vazuta ca aducând mai puţin de un angajat cu norma întreaga.

 

Aşadar chestiunile legate de cariera se extind în afara serviciului. În special conflictele munca/familie şi solicitarile cu care se confrunta familiile cu cariere duale influenţeaza şi la rândul lor sunt influenţate de activitatea profesionala. Doua tipare bine conturare fac ca problemele munca/familie sa aiba din ce în ce mai multa relevanţa pentru succesul carierelor din anii '90. Întâi participarea feminina la forţa de munca este în continua creştere. Soţia, casnica o viaţa întreaga, din familie tradiţionala a încetat de mult sa fie norma. Ea poate acum sa fie independenta, mai mult chiar poate devenii manager şi poate aduce chiar beneficii mai mari decât un barbat, companiei.

 

De asemenea, ea se poate implica şi în activitaţi de promovare a imaginii companiei pe care o reprezinta prin participarea la diverse mese festive, dineuri, campanii de strageri de fonduri etc. În al doilea rând, tiparul insecuritaţii economice şi al cererilor tot mai mari de la serviciu pentru supravieţuitorii reducerilor de personal şi restructurarilor pun greutaţi suplimentare pe umerii unitaţilor familiale care sunt deja în situaţia de a se strecura printre problemele complexe puse de cele doua cariere, concedii comune, relaţii maritale/nonmaritale şi de copii.

 

Cercetarile axate pe cuplurile cu careiere duale observa cât este de important ca macar unul dintre parteneri sa dispuna de flexibilitate în rolul sau profesional. Posturile tradiţionale cu orar rigid creeaza obstacole greu de depaşit. Suportul acordat de parteneri este esenţial. El ajuta la contracarare supraîncarcarii şi conflictului rolurilor şi este clar legat de succesul în cariera, adaptarea în casnicie şi sanatate mintala. Acest sprijin consta din suport emoţional ca dragostea şi empatia; suport instrumental ca timp şi resurse, inclusiv financiar; suport informaţional precum sfaturi pentru renegocierea unor lucrari copleşitoare.

 

În concluzie putem spune ca importanţa familiei la nivelul dezvoltarii imaginii companiei este extrem de importanta. Familia poate reprezenta atât un impediement cât şi un suport în dezvoltarea companiei. Aşa cum ştim cu toţii rolul familiei este unul de o mare complexitate şi nu trebuie tratat cu neglijenţa pentru ca numai o buna cunoaştere a acestuia atrage dupa sine o buna cunoaştere a individului în mediul organizaţional.

 

Ana Moise