Diversele diferente intre print si alte forme de mediere a informatiei, conventionale au ba, ma fac sa plusez si pe mai departe calitati indubitabile in favoarea printului. Imaginea in miscare este si ea, de facto, o transpunere regizorala a unor cadre finite, statice. Usor poti reduce un video-clip la o sumedenie de printuri, asa cum ochiul mai format se obliga la a o face pentru a surprinde chintesenta imaginii, pentru a nu rata vreun detaliu important. Miscarea si in acest caz nu este decat un mijloc de legatura intre cadrele initiale, intre cele "printuri" cum imi place mie sa le numesc. Si, ca argument forte, stop-cadrul inca mai face epoca. Este folosit ca moment culminant, este posibilul semn de intrebare sau exclamare pe care regizorul il are la indemana.

 

Astfel, rezum existenta printului ca pe un motor perpetuu, generator de idei, povesti ce lesne sunt apoi transpuse in miscare. De rezistenta sunt si astazi benzile de desene animate. Cadru dupa cadru, povestea se desfasoara si ades este mai de succes decat "animatele" propriu-zise. Apoi, nu de putine ori, afisul unui spectacol (teatru/film/concert) s-a dovedit mai spectaculos decat spectacolul in sine, fiind chiar mai premiat.

 

Printul, prin natura sa, impune putere si respect. Ca si scrisul este lucrul care ramane si permanent devine. Neuitatul din print il eternizeaza. Il incarca de valoare in timp. Daca un clip este supus unei critici imediate, acordându-i-se valente pozitive sau negative, printul ramane sclavul criticii permanente.

 

O altfel de abordare a caracterelor nepotrivite, s-ar rezuma la o mai atenta observare a interiorului printului. Dincolo de relationarea lui la anturajul mediatic, printul se detaseaza prin calitatea executiei. Dat fiind suportul static, concentrarea informatiei intr-un perimetru dat se inscrie intr-o suma de teorii de reprezentare grafica a mesajelor. Din cateva linii si pete de culori, aceleasi dar folosite de fiecare data altfel, pot fi imaginate stari contradictorii. Daca se mai adauga si un slogan acestor combinatii, vom aduce acele trairi contradictorii in jurul unui subiect, acelasi mereu.

 

Forta creatorilor de printuri, din publicitate mai ales, consta exact in capacitatea de a manipula informatii identice in chipuri adeseori diametral opuse. Indiferent de subiectul propus, ideile debuteaza cu o conturare a limitelor, a extremelor in care se incadreaza acel subiect. Prin efort creator, printul se plaseaza undeva in trendul celor doua extreme (plasamentul ideal), nealegând niciodata calea de mijloc, de combinare a acestor extreme.

 

Prima instanta de judecare a unei productii publicitare este aceea de a intelege cum a fost facuta. Printul este de departe cel mai "la vedere" produs. Daca tehnologiile avansate (folosite in productiile audio-video) sunt familiare unui grup foarte restrâns, foaia tiparita ramane pe intelesul tuturor. Si pe gustul meu.

Primesc o serie de invitatii la diverse evenimente. Acele invitatii, inovatoare bucatele de carton de parca o prea buna calitate (deh, agentiile au cu ce), sunt un spectacol permanent. Probabil, ar trebui organizata o expozitie cu asemenea invitatii (care vad ca sunt in stare sa si fie premiate pe la festivaluri). Din ele se rasfrâng de fiecare data culori favorite, personalitati distincte si chiar linii impuse de agentii pentru o asa-numita identitate de agentie. Poate chiar imagoo se angajeaza la o atare expozitie (aviz Agentiilor, trimiteti pe (m a i l t o : c o n t a c t @ i m a g o o . r o) daca va intereseaza un asemenea eveniment, daca da, pregatiti si etichete si capace :)

Bogdan Cercel